Silent weeping...

Mereu ma simt bine aici, imi spun in gand. Ori este cimitirul asta prea frumos, ori sunt eu ciudat. Simt o legatua stranie cu lumea de Dincolo cand sunt aici. Ma alfu in locul acesta de cateva ore si tot e fac este sa ma uit la cerul insangerat de apus si sa incerc sa-mi imaginez parintii. Oare ce sper? Ca-i voi gasi aici?

Am intrat in cimitir cu sevaletul sub brat, setul de pictura in mana si m-am instalat pe iarba cu schita deja facuta a vaii pline cu morminte. Multora le este frica de cimitire, mie nu. Am locuit langa unul. Mi-am aranjat vopselurile si am inceput sa dau viata...sau mai bine zis liniste peisajului.Oare era dorul de casa care ma facea sa pctez locul asta? Nu pre vroiam sa-l deranjez pe tipul care era i cimitir, dar chiar vroiam sa vorbesc cu cineva.

Priveam cerul si ma gandeam cum ar fi in Rai; apoi atingeam pamantul in care erau ingropati atatia si imi imaginam viata lor in Iad. "Eu sunt prins aici... pe veci! Mereu intre doua lumi,mereu un Gardian..." imi spuneam in gand si incercam sa ignor prezenta fetei care aparent vroia sa insufleteasca locul cu o ploaie de culori asternute pe panza.

Zburam dar am simtit o durere cruda in aripa stanga si am inceput sa cad.In cadere m`am transformat in om si am tipat.

Am tresarit dintr-o data auzind tipetele care veneau de la inaltime. Ma uit spre cer si vad fata ce cadea speriata. "Cum Dumnezeu a ajusn acolo?" imi spunin gand.
In secunda doi imi desfac aripile, ma ridic in zbor si o prind in brate.
-Esti bine?

-ARIPILE MAMII TALE!tip privind ca sunt om.
Am vazut ca numai cadeam si ca eram in bratele unui baiat si m`am inrosit.
-Erm...da,sunt bine.

-Hm... Pentru un Gardian nu te descurci asa bine cu zburatul, ii spun razand.
-Lasa-ma sa-ti vad aripa...

Mi`am deschis aripa stanga si am vazut sageata din el.Am injurat vulgar chiar si i`am aratat baiatului.
-Na!De asta nu ma descurc cu zboru.

-Sageata asta imi pare cunoscuta... E clar trasa de un Arcas de nivel 2 din Iad... O sa doara putin, ii spun si smulg repede sageata.

Am tipat tare din toti ranunchii.
-Auu!!spun si imi sterg lacrimile din coltul ochilor.

-Ce e mai greu a trecut, ii spun si imi pun mainile pe rana incepand sa o vindec.
-Apropo... eu sunt Shisui.

-Sakura.spun strangand din dinti ca sa nu plang.

-Ooo... e o rana adanca... Va dura ceva timp sa o vindec. Sageata aia blestemata continea o toxina puternica din lumea de Dincolo. Noroc ca te-am gasit la timp.
Dupa o vreme:
-Spune-mi, ce esti? Adica nu simt nicio energie de inger sau demon din partea ta si totusi ai aripi.

-Sunt shinigami...si controlez mai multe chestii...si sunt agent al Adjustment Bureau.spun scurt.Tu ar trebui sa fii neliphim nu?intreb privindu`l in ochi.

-Eh.. da! Un Nephilim, un prizonier al Pamantului, un inger urat de ingeri si un demon urat de demoni... spun cu o voce joasa oftand lung.
-Rana e aproape vindecata!

Mi`am permis sa arunc un chicotit printre dinti.Am zambit catre el si m`am asezat turceste asteptand ca Shisui sa termine.
-E ok sa`ti zic Sui-chan?

-Acceptabil! ii spun zanbind.
-Ok... Rana e vndecata! Acum problema... cine a tras sageata?

-Era un tip...cu urechi lungi si cu par negru cred...spun privind in pamant.

-Pai e clar un Demon. Nimeni nu are acces la tipul asta de sageti decat arcasii demoni. Problema este unde s-a ascus... nu simt nicio prezenta aici.

Am oftat.
-Eu nici atat.spun cu ochii tristi privind catre baiatl

M-am apropiat de cei doi.
-Esti OK? Scuze ca nu am venit mai devreme, da' stii cum sunt eu. Intai m-am speriat si dupa am reactionat.M-am uitat la tipul care prins-o pe Sakura.
-Eu sunt Katsa. Apoi m-am intors la Sakura. Stii cine te-a lovit? Nu simt nici o prezenta, da' poate individul are una din cele 5 amulete ale vampirilor. Alea te fac imperceptibil. Altfel nu imi explic ca nici eu nu simt nimic. Nada.

-Oh... buna! Shisui ma numesc. Amuletele altor rase nu merg niciodata pe demoni. Existao singura explicatie... e un Daedal, cel ma inalt rang de Demon. Cei mai cruzi, nemilosi dar si cei mai puternici dintre demoni. Au capacitati nenumarate printre care si mascarea prezentei.

M`am uitat ca proasta sa Shisui.
-Adica sunt urmarita de un asasin urias?intreb facand ochii mari.

-Nu chiar... Daedalii arata ca oamenii obisnuiti. Sa luam de exemplu un hollow, dat fiind ca esti Shinigami. Un hollow e un hollow si arata ca un hollow corect? Dar pe masura ce ii creste puterea si devine arrancar, capata forma umana din ce in ce mai mult. La fel se intampla si cu Demonii. Un Daedal este echivalentul unui Vasto Lorde. Arata perfect uman cu cateva exceptii... poate coarne, sau urechi sau mai stiu eu ce...

-Avea urechi ascutite rau.spun privindu`l.